miercuri, 2 martie 2011

POVEŞTI PENTRU VACANŢĂ



                               

                POVEŞTI PENTRU VACANŢĂ


             - cum nu te lasă alţii să trăieşti în casa ta-




                                                              Papucii Karinei

 Karina se trezi râzând... Visase ceva caraghios: papucii ei cântau un cântec de leagăn.
Îi căută sub pat şi, când să-i încalţe, aceştia strănutară. O rupse la fugă în bucătărie
- Mami, mami, papucii mei strănută!
- Fii serioasă, Karina, ţi s-a părut. Papucii nu strănută.
Se intoarse în vârful picioarelor. Dinspre papuci se auzi un chicot subţirel.
- Tati, tati, papucii strănută şi chicotesc!
- Karina, îţi arde de glume? Am treabă.
Toata ziua, fetiţa umblă prin casă în papucii tatei.
Seara, se urcă tiptil în pat şi, când să adoarmă, de sub pat se auzi un cântecel de leagăn.
- Mami, tati, papucii cântă!
Convinşi că fetiţei îi arde de glume, mami şi tati se uitară sub pat.
În papuci se instalase o familie de şoareci.
Mama şoarece avea rochie roşie cu buline albe şi cercei cu pisici. Părinţii Karinei o surprinseră in timp ce cosea la gherghef o felie de caşcaval şi-i cânta puiului un cantec de leagăn.
 Tata şoarece citea rubrica „ Anunţuri” de la „ Mica publicitate”. Spera să-şi găsească o slujbă mai bine plătită.
- Hm, hm! tuşi discret tatăl Karinei.
- Mă scuzaţi că vă întrerup, dar acestia sunt papucii fetiţei mele...
- Da?! Şi cine spune asta? sări tata şoarece în sus, pufnind supărat pe sub mustaţă. E casa noastră!
Şi începură să se certe: Irina cu mama şoarece şi Robert cu tata şoarece.
Se auzeau cel mai des cuvintele : „ba tu!”, „ poliţie”, „ portărei”, „ vă dau în judecată”...
Karina şi puiul şoarece se uitară la părinţi, apoi unul la altul şi începură să râdă.
Fetiţa îl luă lângă el, îi desenă o floare, o casă, îl învăţă literele A, B, M, O, F. Şoricelul o învăţă şi el câteva litere din alfabetul lui.
 Cearta părinţilor se termină pe la ora 22. Niciunul nu vroia să cedeze, dar erau prea obosiţi şi răguşiseră de atâta strigat.
Puiul ii cântase Karinei cântecelul de leagăn învăţat de la mama lui. Acum, dormea şi el, in palma fetiţei...
 A doua zi, tata Robert şi tata şoarece meştereau împreună, încercând să confecţioneze o casă dintr-o cutie de carton. Mama Irina învăţă să coase felii de caşcaval la gherghef.
Când casa a fost gata, Karina a pictat-o frumos şi a mobilat-o cu pătuţuri, masă şi dulapuri din cutii de chibrit.
 În sfârşit, fetiţa nu a mai umblat cu papucii tatei, iar tatei nu i-au mai îngheţat tălpile....

                   
Au trecut câteva săptămâni bune, în care nu s-a întâmplat nimic deosebit...
Karina stătea cuminte la masă si desena. Cu coada ochiului, îl zări pe Skypy furişându-se afara. Nu trecu mult timp şi acesta se întoarse. În gură ducea o legătura de morcovi. Curioasa, merse tiptil în urma lui. Se opri in dreptul dulapului în care erau aranjate hăinuţele ei. Toate erau vraişte, pe jos. Furioasă, vru să-l certe pe câine, dar rămase cu gura căscată. În locul hăinuţelor, era un iepuraş ce tocmai scotea bani din portmoneu, să-i plăteasca lui Skypy legătura de morcovi.
- Ce cauţi în dulapul meu? strigă Karina, mânioasa.
- Nu e dulapul tău, e casa mea! Se răţoi iepurele, obraznic. Mă mut aici şi-mi aduc toată familia: fii şi fiicele, finii şi finele, nepoţii şi nepoatele, bunicii, părinţii, naşul şi naşa, moşul şi moaşa, câţiva prieteni ce nu au casă.
Uşa de la intrare scârţâi uşor. Înăuntru se strecurară, făcând mare zarva, o mulţime de iepuraşi, încărcaţi cu geamantane, genţi...unii chiar boccele.
- Tatiiiiiii! Mamiiiiiii!
Cred ca nu e nevoie sa va spun continuarea...Dupa o cearta obositoare şi inutila, a doua zi, Robert şi Irina construiau în faţa casei un adapost pentru iepuri. Skypy-trădătorul a fost pedepsit să cumpere seminţe de morcov şi răsaduri de varză, iar Karina a trebuit să-şi aranjeze hăinuţele în dulap. Mama Irina şi mama iepure s-au împrietenit şi au învăţat împreună să facă prăjituri delicioase.









Parcă toate animalele se vorbiseră între ele. Nu trecea o săptămână şi se mai trezeau cu un nou membru al familiei, fără să ceară voie, fără să bată la uşă...de sters pe picioare, nu mai vorbim...Au venit, rând pe rând, Dodo şi Yam-Yam, doi pui de gugustiuc. Apoi, mieunând în cor, trei pisici: Mura Mica, Bella şi Negruţa-Codruţa. Cel mai greu a fost să le înveţe să trăiască împreună, fără să se certe...Noroc cu gaina Gina, pe care tot Skypy a adus-o, nu se stie de unde...cred că o scăpase dintr-o situaţie nu tocmai plăcută, judecând după privirea recunoscătoare şi tandră pe care aceasta i-o arunca salvatorului ei. Gina era mereu atentă ca animalele să nu se certe intre ele şi nu le permitea pisicilor să le facă nici cel mai mic rău şoriceilor sau guguştiucilor. Robert şi Irina stăteau mai mult pe afara şi uneori aveau chiar norocul să doarmă în patul lor, dacă pisicile erau plecate la plimbare.
Karina vine cu o felie de pâine. Bella o priveşte cu uimire.
- De ce mănâncă pâine? Şoarecii sunt mult mai buni...
- Pentru că e om, prostuţo, îi răspunse Mura Mică.
De pe câmp veni Negruţa:
-M-am săturat! Protestez! Şoareci, eu  nu-ţi mai prind. Începând de azi,  mănânc doar pizza...
- Dar eu ce mă fac? Sunt prea mică să-mi prind eu, zise Bella lăcrimând.
- Ia o felie de pâine cu unt, spuse Karina.
- Este bună-bună pâinea, zise şi găina Gina.
De a doua zi, în oraşul Karinei, s-au deschis două noi brutării şi trei pizzerii.
Negruţa s-a ţinut de cuvânt: n-a mai prins niciun şoarece şi a mâncat doar pizza.






                                                                             




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu