Ce-am văzut într-o zi…

 

Maia a intrat valvârtej în casă. După figură şi tacerea adâncă în care se zidise, pisicile au înţeles că se petrecuse ceva misterios. Atât de misterios, că uitase şi să le mai certe pentru că răsturnaseră din nou o cutie. De data aceasta, cutia cu fotografii. Ferda a încremenit cu un picor pe prag, pregătit să o rupă la fugă la primul semn că maia ar intenţiona sa le pedepsească. Mura Mică s-a oprit din desenat şi a pitulat la spate fotografia străbuniciului. Nu dorea să vada maia mustaţa uriaşă ce aparuse post-mortem pe obrazul stâng al acestuia. Gavrilaş o privea critic cum se străduieste să deseneze, desi era netalentată . Îi arătă cum se face o mustaţă simetrică pe fotografia de nuntă a maiei. Aceasta le aruncă o privire cruntă ce nu prevestea nimic bun. Doar că acum nu avea putere să scoată niciun sunet. Taşu veni la picioarele ei şi începu să-i faca masaj la talpi.

-Stăpână, te văd tulburată… miorlăi el linguşitor.

De-abia după vreo douăzeci de minute reuşi maia să rostească o propozitie cât de cât clara:

-În curte este un motan uriaş! Leuţu şi Maşenka au disparut iar de acasă şi motanul stă de pază la intrarea în cuştile lor. Credeţi că motanul uriaş i-a înghiţit?

Au ieşit toţi să vadă bestia înghiţitoare de câini. Doar Mura Mică a luat-o în altă parte, ca de obicei. Era sătulă de năzărelile maiei, cu iz misterios de SF.

Motanii s-au înghesuit pe cuştile câinilor să-l privească din spate şi să intervină dacă va fi necesar. Gavrilaş adusese din casă un cuţit cu lama neascuţită din ultimul război intergalactic, Găşpărel înşfăcase o sabie de jucărie, cu lumini rozalii, ameţitoare.

-Marfă proastă, chinezească,îi spusese Mura Mică. Ghearele sunt mai eficiente decât “armele” voastre.

Maia, înconjurată de pajii motani, a devenit brusc curajoasă şi a ieşit în faţa motanului uriaş.

-Tomnu’, tomnu’…i-a zis motanul, rânjind spre ea un zâmbet ce se dorea prietenos.

-Ce spune? În ce limbă vorbeşte? deveni maia foarte sprinţară. Să aducă cineva dicţionarul extraterestru. Cred că în curtea noastră se petrece un eveniment epocal. Suntem contactaţi de un extraterestru venit de pe planeta Motanilor Rânjitori. Planeta aceasta se află la coada cometei Buxus şi se poate vedea cu ochiul liber în serile in care liliecii sunt paşnici si zboară doar pentru distracţie.

- Ce dicţionar extraterestru? Avem noi aşa ceva? se miră Laleli.

-Avem, sigur că avem. Eu l-am scris, o privi maia urât. De când vă spun să-l cumpăraţi şi să-l studiaţi. Căutaţi în el cuvântul “tomnu”. Cred că înseamnă pace. Da, asta trebuie să fie! În dialectul daco-geto-gărgăunico-andromedan.

L-au răsfoit din scoarţă-n scoarţă. Cuvântul acela nu era trecut.

-Vrea să spună, domnu’, domnu’, chicoti Mura Mică, ce-i pândea, curioasă să vadă cum vor rezolva dilema. Crede că maia e domn!

Maia nu a ascultat-o. Ca de obicei, a crezut că este invidiată pentru capacităţile sale ultrasuperparanormale. A încercat să comunice cu extraterestrul, căutând din ochi farfuria zburătoare:

-Luleli nenundu didudu comicu exerxes ixirxis ixisus avem.

 Pisicile au privit-o cu admiraţie mută cum susură limba extraterestră, ca şi cum ar fi limba natală.

- Cât de frumos roşeşte sub privirile motanului! au aplaudat găinile.

-Domnu’, domnu’, unde sunt câinii dumnevestre? Avem plingeri că umble brambure prin sat şi sperie animalii. No, la mine nu extraterestre. Mine noul şef de post din sat. Din Ungarie venit, detaşat. S-o plans cineve că poliţie voastre dorme-n post şi ne-au importat pe noi. Dumnevostre sunteţi berbatul casei? o mai întrebă el pe maia, zâmbind şi mai larg.

 Li se spusese poliţiştilor unguri că românii sunt sceptici şi-i mănâncă pe unguri cu pene cu tot. Dorea ca, pentru buna funcţionare a anchetelor, aceştia să-şi recapete încrederea în poliţia ungară.

Câinii au fost găsiţi. Umblau cu sorcova, plictisiţi să tot stea în lanţ.

Pisicile nu mai vorbesc normal niciuna. Se hlizesc unele la altele şi au devenit comunicative:

-Nerente trigente gentilis genticis sucitus morbus orfeus lyris.

-Merube merubulus mindulus refulus deculus foracius decius.

 Asta doar când nu este Taşu prin preajmă. Le-ar turna imediat la maia şi cine le-ar mai fi facut contactul cu extraterestrii? Cine le-ar fi tradus ce vorbesc aceştia? Cine le-ar mai fi făcut cozonac şi iahnie de fasole cu ciolan?

Şeful de post a învăţat româneşte, s-a convins că sătenii nu se hrănesc cu poliţişti şi acum mănâncă şi el din minunatele bucate gătite la cuptorul sobei. A primit numele Tomnu ixtraterestrul. Paloşul lui berenghe-n cuiul maiei şi privirile se odihnesc galeş pe cozonacii ei atât de bine crescuţi. Doar pisicile au rămas tot prost crescute şi râd din te miri ce…