luni, 5 iunie 2017

Au venit americanii! Ep.IV

-Asa nu mai merge!rosti cu o voce lugubra klingonianul cu roba ales de curand mare fason in marea fasonica.
-Ce nu mai merge Preascarbosule? il lingusira scarboseii si scarbosii aranjati piramidal, in functie de gradul in care ajunsesera sa puta. Unii se mai spalasera in ultimul deceniu, de cand aparuse moda ecologismului. Altii nu se mai spalasera de la botez si erau foarte mandri de duhoarea ce emana din haine si pori.
-Nu mai merge! Darloaga economiei romanesti are nevoie de un bici. Nu mai vrea sa porneasca neam!
Zis si facut. Au dat scarbosii klingonieni de pe nava extraterestra sfara in tara si pe toate planetele ocupate.
Au venit in fuga si aliatii curatel murdarei. Au pus un ceaun mare in mijlocul salii ritualicoSF si s-au pus sa prepare potiunea magica ce va naste biciul visat.
Au pus fiecare obiecte de pret. Conditia aceasta era: sa renunte fiecare la ceva pretios, foarte iubit, eventual cu vechime istorica.
Scarboseii sunt mai putin mincinosi, asa ca au adus diverse carti, o pipa, doua ceasornice vechi si stricate, un baldachin in miniatura, o foarfeca din secolul trecut, cateva bratari.
 Scarbosii sunt avari si mari falsificatori. Au facut copii dupa obiecte valoroase si le-au aruncat in ceaun in aplauzele multimii de gura casca venita sa asiste la fabricarea biciului.
Au fost si cateva episoade amuzante: unul si-a taiat unghia uriasa si ingrozitor de murdara de la degetul mic al piciorului stang si i-a dat drumul in ceaun, varsand o lacrima adevarata. Chiar si scarbosii s-au inverzit de scarba si l-au privit dojenitor.
-Ce va uitati asa urat la mine? suspina bicisnicul. Era unghia pe care mi-am lasat-o mare cand m-a parasit sotia. Era doliu, sacrificiu, tristete. Si necesitate. Ma scarpinam cu ea in cap cand ma plictiseam.
- Dar de ce te-a  parasit sotia? intreba asistenta imblanzita putin de trisetea din ochii lui.
-Nu mi-a mai suportat mizeria de sub unghiile de la ambele picioare. A renuntat la toata averea pe care i-o pusesem la picioare si a fugit goala pusca afara din casa.
Si au continuat ofrandele: unul, cu un gest teatral, a vrut sa dovedeasca fidelitatea fata de nobila cauza aruncandu-si in ceaun propriul copil. L-au oprit la timp ceilalti. Totusi...nu erau chiar canibali, desi se mancau frecvent intre ei.
Au aflat mai tarziu ca nu era copilul lui. El nici nu avea copii. Il ademenise pe cel al unui naiv gura casca de pe margine.
Unul si-a aruncat sosetele murdare in ceaun. Erau singurele, puteau a branza Cochon Drujon Drujbon, foarte la moda in restaurantele frantuzesti. Aceea da ofranda! Era zgarcit, branza ii placea, bani n-ar fi scos din banca, asa ca dormea cu sosetele la nas si se visa intr-un mare restaurant din Franta.
Dupa ce si-au terminat toti ofrandele, marele preot klingonian venit cu o nava extraterestra direct din Vega a rostit celebrele cuvinte magice:
 Aum haum namaste sictir merdenel gogosel minciunel hocus pocus!
A iesit un bici de toata frumusetea. Si s-a produs minunea: au venit americanii cu martoaga lor, sa o inhame langa martoaga noastra. Cu un asa bici, suntem convinsi ca economia va dudui. Numai sa nu faca explozie...

          :)